Sunetul frigiderului era singurul care îmi ținea companie.
Scrollam prin poze vechi – petreceri, prieteni, iubite.
„Unde s-au dus toți?” îmi întrebam singurătatea.
Mă temeam de liniște. O umpleam cu televizor, podcasturi, orice sunet care să acopere tăcerea din mine.
Fugeam de singurătate ca dracu’ de tămâie. Îmi era teamă că, dacă rămâneam singur cu mine, aș descoperi că nu mă plac. Că sunt plictisitor. Că nu sunt suficient.
Până când am rămas fără baterie la telefon. Și fără curent. Forțat să stau cu mine. Primele ore au fost o tortură. Apoi… liniște. Apoi… pace.
Am început să fac cunoștință cu mine. Nu cu „mine” de la petreceri sau „mine” de la serviciu. Ci cu mine, cel care citea, cel care visa, cel care se minuna de frunzele care cădeau.
– Am descoperit că am gânduri interesante
– Că pot să râd de glumele mele proaste
– Că nu sunt atât de plictisitor cum credeam
🌑 Lecția #8: Singur nu înseamnă singuratic
– Am învățat să gătesc pentru mine
– Să merg la film singur
– Să mă plimb prin parc fără scop
Cel mai transformator lucru: când am realizat că singurătatea era un cadou deghizat în teamă. Era timpul să mă cunosc, să mă regăsesc, să mă iubesc.
Acum, când sunt singur, nu mai sunt singuratic. Sunt în compania celei mai interesante persoane pe care o cunosc – eu.
Începe cu o oră. Pune-ți telefonul în altă cameră. Stai doar cu tine. Fără distrageri. Fără scăpări. Vezi ce descoperi.
Și când te simți singur, uită-te în oglindă și spune-i celui de acolo „sunt aici pentru tine”. Pentru că, într-adevăr, ești.